Cum am ajuns să iubesc sportul

ce_vei_fiSe spune că orice om se naşte cu o menire şi se mai spune că fiecare ar trebui să avem un talent sau o înclinaţie spre un anume ceva. Talent sau înclinaţie pe care ar trebui să le descoperim cândva în copilărie dacă suntem norocoşi sau nu prea departe de aceasta.

Mă numesc Alina şi m-am născut într-un oraş mic din provincie. Am copilărit până în şcoala primară acasă la ţară, la bunici. Prima mea iubire vis-a-vis de sport a fost gimnastică. După câteva „antrenamente” în curtea bunicii, pe o bârnă improvizată şi ceva paralele mai mult egale decât inegale mă aflam în faţa mamei implorând-o să mă ducă la gimnastică. M-am trezit într-o sală de balet (oraş mic, opţiuni puţine) pentru că se pare că pentru ai mei părinţi era o asemănare între ce îmi doream eu şi ceea ce se făcea acolo. Îmi aduc şi acum aminte cum după primele ore, m-am dus cu ochii întrebători către profesoara mea şi am întrebat-o când începem lucrul la aparate. În ciuda răspunsului şocant pentru mine atunci „niciodată” am continuat să fac balet până la vârsta de 14 ani.

O dată cu descoperirea lui Andrei Pavel la Cupa Davis şi iubirea tatălui meu pentru tenis, un gând în mintea mea a început din nou să încolţească şi iată-mă din nou cu o nouă dorinţa aprinsă în suflet, tenisul. Din nou ai mei s-au văzut nevoiţi să găsească o alternativă şi pentru aceasta, datorită faptului că în oraşul nostru mic terenurile de tenis de câmp lipseau cu desăvârşire şi mai mult decât atât antrenorii erau de negăsit, m-au înscris la tenis de masa. Am fost câteva săptămâni cred, iar după primul concurs în care nu am atins mingea la propriu, sub privirile îngrijorate ale părinţilor mei care mă susţineau de pe margine, mi-am încheiat şi această carieră sportivă. Însă de data asta nu m-am lăsat, am insistat până la lacrimi, iar într-un final, am plecat cu tatăl meu în cel mai apropiat oraş în căutarea timpului pierdut şi al unui antrenor de tenis. Nu a durat foarte mult până l-am găsit însă ce am descoperit nu a fost tocmai ceea ce am visat. „Este prea mare să mai poată face tenis de performanţă”- l-am auzit pe cel ce a spulberat orice vis al meu spre tenis. Nu ştiu nici acum care informaţie m-a uluit mai tare: că nu mai puteam face tenis sau doar gândul că la 13 ani puteam fi prea mare pentru „ceva”. Într-un final mi-am acceptat înfrângerea în fata sorţii, m-am mulţumim cu aplauzele după spectacolele de balet şi mi-am spus că într-o zi o să îmi găsesc menirea.

Încet, încet am început să mă uit şi la fotbal şi mi-am descoperit prima echipă de fotbal preferată, Rapidul de pe vremea lui Lucescu (nu, nu se mai aplică şi astăzi), mi-am văzut tatăl în lacrimi după eliminarea României în ’98 de la Campionatul Mondial de fotbal, auzindu-l promiţându-i unui prieten ca dacă trecem de Croaţia se vopseşte şi el blond.

Timpul a trecut însă este ceva ce mi-a rămas în suflet de mică, este iubirea pentru sport. Pasiunea cu care priveam orice meci de tenis, orice campionat de gimnastică, de fotbal, de handbal, spadă, patinaj artistic, uneori chiar şi formula 1. Emoţia cu care priveam sportivii de pe canapea, cu pumnii strânşi şi cu lacrimi în ochi nu s-a schimbat cu trecerea timpului iar dacă drapelul României sta în stânga numelui sportivului atunci emoţia creşte şi mai mult. Culmea nu sunt patriotă, nu sunt patriotă până nu vine vorba de sport, iar atunci când vine vorba, îmi scot drapelul semnat de fetele de la handbal, mingea mare de tenis cu autografele fetelor de la FedCup (de iconiţe nu m-am ocupat încă) şi tip oriunde aş fi „Hai România” şi de obicei încerc să fiu acolo unde se joacă.

Şi pentru că anul 2016 este un an plin de sport pe care l-am aşteptat atât, sper să auzim numai de bine începând cu turneul preolimpic de calificare la handbal, campionatul de calificare al fetelor la gimnastică, FedCup, EURO 2016, Olimpiada de la Rio şi toate celelalte competiţii care ne aşteaptă.

Până data viitoare,

#HAI ROMÂNIA!

2 gânduri despre „Cum am ajuns să iubesc sportul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s